E ultimul weekend din septembrie. Este așa de senin, și e soare. S-au copt strugurii. E o explozie de culoare peste tot! Dar ceva parcă totuși lipsește. O picătură de suflet! Să fie oare Turda Fest?

Mă îndrept spre Parcul Central. Ca acum 12 ani. Îmi amintesc că atunci, centrul era plin de utilaje agricole, escaladate și explorate de copii curioși, cu ochi mari, mirați. Sunt și acum câteva utilaje, plasate în fața unei clădiri în ruină. Ce mesaj se transmite astfel, că agricultura e în ruină? Nu, nu se poate așa ceva, să ne revenim, zic!

Mă apropii de parc. Un banner imens mă informează că acolo este Agro Fest Turda. Turda Fest era pe vremuri, la final de septembrie, cu recorduri Guiness, cu sute de voluntari, cu zeci de activități interesante!

Intru în parc. Din boxe răsună piesa „Întoarcerea țăranului”, interpret Stefan Hrușcă, versurile, Adrian Păunescu:

„Apleacă-ți fruntea de stăpân,
Spre brazda noastră milenară,
Reînviat țăran român…” Cântecul se întrerupe. Producătorii aflați în raza boxelor se bucură că se pot face auziți. Cântecul se reia.

Textile colorate gen IE, Made in China, șosete și papuci îmblăniți de la Dragonul Roșu, cutii cu Ken și Barbie, baloane și cizme de gumă, fructe vândute direct din navetele de plastic sprijinite pe cutiile de carton, ca doar n-oi fi dorit cumva să fie în cosuri împletite din nuiele…

Mici producători locali, bucuroși că au vândut bine. Activități pentru copii. Parc de distracții. Jandarmi. Muzică. Decoruri cu tentă autumnală. Alți jandarmi. Mâncare tradițională. Animale. Scenă. De toate pentru toți. Un succes răsunător, un eveniment de excepție. Dar nu Turda Fest, acel spirit, acea enegie aparte. Poate la anul?

 

Lasa un comentariu