Vine Crăciunul, și ne dorim să preparăm cel mai pufos, mai arătos, mai bogat și mai gustos cozonac. Suntem în căutarea rețetei perfecte! Unde o putem găsi? Oare în Cartea de Bucate pentru Buna Menageră, scrisă de Ecaterina Dr. S. Comșa, în veacul trecut?

Iată rețeta după care se făceau cozonacii în casele boierești, în urmă cu mai bine de 100 de ani. Pentru și mai multă savoare, păstrăm ortografia originală:

„Cernem prin sită, într’o copaie (albioară), 2 kgr făină fină, punând-o la un capăt al copaiei; din această făină împingem la celălalt capăt al copaiei numai puțină făină. Peste făina cea multă din copaie presărăm o linguriță de sare.

Spargem 30-40 de ouă, punând într’un vas numai 10 albușuri, celelalte nu le întrebuințăm, iar în alt vas punem toate gălbenușurile. Curățim un sfert de kgr. stafide sultanine, iar într’o cratiță punem o jumătate de kgr. lapte, să stea călduț, precum și 1/2 kgr. unt proaspăt să se înfierbânte; toate acestea să le avem pregătite și la îndemână înainte de a ne apuca de frământatul cozonacilor. Batem într-o oală mică un ou, un sfert kgr. de lapte dulce călduț, o lingură de zahăr pisat, 30 gr. drojdie de bere, sfărâmate, acoperind oala cu hârtie; când drojdiile încep să crească, punem puțină făină, cât să căpătăm un aluat moale, dar bine mestecat, acoperind oala cu un șervet să stea la un loc potrivit, nici prea cald, nici prea rece, până dospește aluățelul. Ferbem o jumătate kgr. lapte dulce cu care opărim făina cea puțină din copaie, mestecând bine să nu se formeze cocoloașe și pînă devine aluatul luciu.

Trebuie să potrivim în așa fel ca, până nu se răcește aluatul din copaie să fie în același timp și aluățelul din oală dospit, apoi punem aluățelul peste aluatul din copaie și le mestecăm bine cu o lingură de lemn acoperind copaia cu o față de masă îndoită în patru și lăsat să dospească”.

Credeați că e gata? Nuuu! De-abia acum începe distracția, gălbenușurile vor fi bătute cu sârma de spumă, cel puțin un ceas, se amestecă cu albușurile spumă, cu aluatul și cu restul ingredientelor , se amestecă, se bate, se lucrează și se frământă cale de un ceas…

Și dacă toate acestea nu ar fi de ajuns, să ținem minte ca în bucătărie să avem căldură, iar în timpul dospirii cozonacilor atât ușile cât și geamurile să rămână închise, și să nu se producă nicio trântitură, căci cea mai mică „sguduitură” ce s-ar face împiedică creșterea cozonacilor.

Dacă v-am trezit interesul și doriți să preparați cozonacii după această rețetă, puteți consulta cartea de bucate la Redacție!

 

Lasa un comentariu